Fotografia… Fotografia este pentru mine o dorință de perfecționare, un hobby, un motiv și, în final, o satisfacție. La momentul tăierii moțului, cum se face la noi, am ales o șurubelniță, bani și încă ceva, habar nu am… Nu știu dacă puteam să aleg fotografia și nu am făcut-o. Totuși, m-a ales ea pe mine.

        Prin clasa a VII-a, părinții probabil sătui de copilul lor cel năzdrăvan m-au trimis la Palatul Copiilor din Focșani unde l-am întâlnit pe domnul Gîsculescu. El ne-a învățat ce e un obiectiv, un aparat foto, cum se developează și de ce o poză este supraexpusă. Pe vremea aceea armam un CMEHA (Smena) 8 și trăgeam filmul… Nu mi-au ieșit toate așa cum îmi doream, dar măcar mi-a ieșit în cale ea, fotografia.

Anii au trecut și ne-am despărțit un pic. Nu aveam bani pentru pasiuni, nu aveam nici pentru necesități.

        Timpul a trecut! Am urmat Facultatea de Jurnalism, perioadă în care am locuit în Capitală. Nici pe asta nu am ales-o eu, la fel m-a ales ea pe mine. Dar, asta e altă poveste. După ce am studiat cum e cu mass-media, m-am anjagat la o televiziune de știri care există și acum, însă salariul îmi ajungea să îmi plătesc chiria, facturile și ceva necesități. Am decis că e mai bine în Focșani unde mi-am găsit și un job în presa scrisă. Era prin 2008, pe final!

       Am primit un aparat foto, o agendă, un pix și promisiunea că după o lună voi primi și salariul. Aparatul foto era dat pe auto… Cred că și acum dacă l-aș mai putea vedea ar fi tot așa. Fotografia în jurnalism este obligatorie. Nu ai ce îți trebuie, nu ai ce căuta. Ușor, ușor m-am obișnuit să uit de modul auto și să învăț să fotografiez. Anii au trecut și am schimbat locul de muncă. Dar, într-o dimineață, un prieten m-a întrebat în timp ce beam împreună cafeaua:

     – De ce nu te faci tu fotograf de nunți?

     – Chiar așa, de ce?

      Aveam un aparat foto middle-level. Am fost într-o comună, la o casă care era ultima. Drumul se termina la câțiva zeci de metri de casa respectivului. A fost un botez pe care nu o să-l uit. Mi-am dat toată silința să iasă ceva bun. Asta fac și acum. Au trecut căteva veri de atunci, am făcut câteva fotografii, mi-am îmbunătățit și aparatura și stilul. Fotografia de eveniment este, probabil, cea care te solicită cel mai mult. Dinamica lucrurilor te obligă să-ți cunoști foarte bine aparatura, să funcționezi optim și să tragi bine din prima.

      Pentru mine, sa fiu fotograf de nunți, botezuri sau alte evenimente este o provocare continuă, care mă ține în priză și mă motivează să fiu tot mai bun. Am început cu un singur aparat foto DSLR și apoi am încercat să fiu cât se poate de sus în ceea ce privește dotarea cu aparatură profesională pentru fotografie și filmare, a doua mea mare pasiune. Acum suntem o echipă care utilizează cu profesionalism aparate foto de ultimă generație, dronă, camere video Full HD, subacvatice și care filmează 360 de grade. Satisfacem aproape orice dorință clientului pentru că el este cel care hotărăște în final ce îi convine și ce nu.

     Și rezultatele se cunosc, în zambetele și recomandarile primite de la clienții mulțumiți. Consider că sunt evenimente foarte importante în viață, unice: nunta sau botezul, iar amintirile surprinse de fotograf sunt neprețuite.

     Eu și echipa mea dorim să vă oferim, prin fotografii și filmare, amintiri care durează o viață!

 

 

 

Daniel Gîrleanu